Idei rătăcitoare

-subiecte de posibile poezii nerealiste(?)-

Rătăcind prin țara lor, (”Vaidenoi” adică), ”Sătui” de binele altora, Luptând cu viața, traiul, clipa, Pentru ”Binele ne-simțit”, Greu de ”înghițit” și de ”dus”, Trăind din pomana lipsurilor, Cu Legea ca o eclipsă, Când ”o pui” de bine, Cu mutu-n frunte, Cu orbul la cules, Cu surdul la taclale, În destrăbălate vorbe, Prin minți ne-”luminate”,

Cautând, în zadar: -Un primar ”curat”, nu la furat; -Un ministru capabil, nu cap abil; -Un polițist/primar/ales, cinstit, nu ”cinstit”; -Un trădător loial, nepartinic; -Un funcționar integru; -Un judecător nevinovat; -O Țara cu un popor al ei; -O luptă pierdută și de ei;

”Treziți”, sau nu: -Rămași pe drumuri… ”națioi nale”; -Nu departe de dincoace; -Prea departe de aici; -Mai târziu ca niciodată; -În tardivă consolare; -Când toaca bate imnul; -Pe aici, ca pe niciunde; -Cu adio pentru bine; -Savurând ”povești” prostești; -Cu flori ce nu mint când mor; -Rânjind doar la gluma sorții; -Cu ”la belle” pe putere; -Printre hoți ”legali-zați”; -Pentru ”prosteala”/”prostirea” proștilor; -Pe urme vagi de umanitate; -Prin sate gropi ”comunale”; -Pe ”drumuri”… fără țeluri; -Cu trecutu-”mbrobodit”; -Pe ”căi” ne-cinstite; -Cu corectitudinea ”văzută” ca ocară; -Cu ”cinstea” la-”n-de-mână”; -Legați la hamul legii;

Trăind cam cum ”se-apucă”, Cu zâmbre-n Slava țării, Pe Imn bocind sublim, În sălbatică ”pornire”, Cu covrigi cu câini în găuri, Și pofta-n gaura covrigului, Când totu-i de furat, Iar străbunii ne mor în minți, Când plâng cruci ”ne cinstite”, În neliniștea uitării, Printre Umbre renăscute, Și Vise nenăscute, Părăsiți în voia sorții, Jefuiți pe ulițe urbane, Și bruscați, sănătos, de viață.

(încercați în versuri, mai optimiști, ca ”vai-de-ei”, nu de noi, totuși)