Iluzorii gesturi

Iluzorii gesturi, Făcute în minte, Aruncau cu lauri, Nu-i puneau pe frunte. Am închis, brusc, ochii; Un pom mă privea. Mi-oferea o floare; Era tot ce-avea. Ramuri răsfirate-n Ruga către cer, Arătau spre zarea Porților de fier. Se simțea teroarea Celor adormiți, Dincolo de ziduri, Cu tăceri momiți. Preferau plăcerea De a fi treziți, Ca să-și lingă dreptul, Din blide, păziți. Nu doreau Natura Renăscută-n ea, Clepsidra de viață, Ce, doar apă bea. Lumina eternă, O lua de la El, Oferind ”trăire”, Și-un geamăt de Miel. *