În spirit de turmă

-acum spre acolo-

Eliberați din lanțurile legilor confuze și hamurile conștiințelor subordonate, ce le impunea să facă, cu plăcere, doar ce ”trebuie”,

savurând fantastica senzație de a trăi, fără a se mai chinui să gândească, cum să respecte dispozițiile mai repede și mai bine,

Iepurii, neliniștiți, ”prăzi” ale reflexelor condiționate, alergau, bezmetici, neabătuți, de-a lungul Libertății,

pe vechea linie strâmbă, acum nouă, impusă ca ”dreaptă”, neacceptând ”lățimea” Ei, ca gândire individuală,

simțindu-se sufocați de nemărginirea drepturilor obținute, multe, de alții, pentru ei, în spiritul pavlovian de turmă, regretau facilitatea vechiului trai, ”negânditor”,

și, obsedați de gândul că ar putea, și ar trebui, să o facă, acum, singuri, ei pentru ei, sau fiecare pentru toți,

se aruncau, cu capul înainte, cu mintea rămasă în urmă, dar nu cea de pe urmă, în lațurile minciunilor-posibilităților posibile, promise cu inconștiență candidă, nonșalantă,

de necunoscuții ”ssslă-viți”, ce le doreau, brusc, ne-interesați, desigur, sau nu, tot binele, oricare ar fi fost el, din inima lor largă, în care încăpea tot, desigur, și o națiune…

Satisfăcuți cu vorbele obsesive, ce le ”spălau” gratuit creierele, inclusiv de ”patriatismul” învechit, savurau, rânjind anticipat,

îndeplinirea țelurilor lor comune, sau nu, cunoscute sau nu, ce-i așteptau Acolo-Undeva, Cândva-Cumva… *