În țara buruienilor perene

-slova cărților sfinte-

Pierdute-n jungla nevoilor cotidiene, Idei de bine pier, în buruieni perene, Ce, în putința faptei, cu răul sunt fraterne, Când urletul de hoardă, sufocă limbi materne.

Cuvinte slav-nocive, din guri ”cuvântătoare”, Ca iedera, în rațiunea simțitoare, Ațâță marionete, în zbateri muritoare, În țara șubredă, căzută în teroare.

Din vagi ființe, urma străvechilor cuvinte, Ce nu doresc prea mult, ci doar puțină minte, Se pierde în tumultul negărilor curente, Ce nu vor, slobodă, nici slova din cărți sfinte.