Noii ”stăpâni de minți”

-”creddinți”-

”Brrr avi” românii, cu mintea-n șură, nu de boi mă iau, formal, ”îmbâcsiți”, din ”plin”, de ură, se ”spurcă”, azi, ”a normal”.

La-nceput au fost ”cuvinte”, cu ”ac cent”, de ”rus sărit”, și-”n drum ări” prea-preluate, pe ”cinste”, din răsărit:

un român un strigoi

-Pângăriți credința-n Domnul… -Ce? Vrea milă-ntre vecini? -Ura voastră-i nefirească…

• Voi, cu El… nu ”mărăcini”?.

-Vrea să credem a Lui ”vorbă”… -Îngrădesc, clar, Libertatea. -Bine doar, să facem, cere… -Bună-n ”slavă”-i Răutatea.

-El respectă și sărmanii… -Sunt, pe bune, sărăciți. -Nu ne persecută fiii… -Ruso-”filii”-s mai iubiți.

-Voi aveți ”cred-dinți” de șarpe… -Asta e, sunt noii ”sfinți”. -Dar cam ”puti” a minciună… -Încercați să n-o simțiți.

-Și, la Cer, sistăm ”rugatul”?… -Astea-s noile ”Cer inți”. -Și să ne-”nchinăm”… la cine?… -”Noii”-lor ”stăpâni de minți”.

(2024, din ciclul ”Strigoii”)