Nostalgica frumusețe
-ironii plăcute-
Ploua, ”sângele” naturii, Tot cădea pe capul meu; Cam ”plouat”, ce pot a spune, Mulțumeam lui Dumnezeu. Grația ei ”feminină”, Pe, nu-n ochi, mi se scurgea; Avea însă-o calitate: Ghiciți care?… chiar tăcea. Nu prea le avea cu vorba, Dar și-așa, mie-mi plăcea. La-ntrebări, însă… ”femeie”; Cam pe ”proasta” o făcea. Deci, cu ”vorbăria”-n ”pană”, Mi-am văzut de drumul meu, Căci plecam, cu treabă, totuși, La oraș… nu-njur mereu. În grădină, jale-jale… Florile plângeau din ”greu”, Că-s ”așa și pe dincolo”, Că le părăsesc mereu. Lăcrimioare-nmiresmate Și lalele-n fuste scurte, Mi-ațineau calea, perverse, Când să ies și eu din curte. Zambiluțe zâmbitoare Și narcise-n ”scump” parfum, Șușoteau ”sub-înțelesuri”, Ca să mă opresc din drum. Micșunele, gălbenele, Și-albăstrele-n lung sărut, Se-ofereau să îmi aline, Orice-o fi… chiar m-a ”durut”. Într-o umbră de lumină, ”Rogvaiv”-ul de culori, Întregea, din plin, splendoarea Pomilor tiviți cu ”nori” De petale albe, roze, Și pistile-n sori de zori, Ce-ncepeau, în vânt șăgalnic, Zborul visului spre zări Le simțeam cum mă-nfioară Și privirea mi-o absorb, Și-acceptam liniștea ”spartă” De un croncănit de corb, Ce-admira o ”gugu-știucă”, ”Frunzărită” de-un ”con-sort”, Guguștiuc cam ”flușturatic”, Fără casă, doar cu-n ”cort”, Asta-n sens de cuib vremelnic, Când în dud și când în brad, Dar, prea-plin de sentimente, Care-l ”macină” și-l ”ard”, Dar care-i jura credință, Pe vecie, înc-o zi, Și că-n ”puf” o să o ție, Chiar, de-al ei, oricum, ce-o fi. Ea-l privea cu nostalgie Și indiferentă chiar, Că-l știa ”subțire”-n plată Și la minte… și nu rar.
”Hoinărind” încă în transă, De-un ”prost-simț”, profund ”lovit”, M-am ”trezit” că nu mi-e bine, Când, la ceas, scurt, am privit. Era ora de plecare, Cum v-am spus, înspre oraș, Locu-n care se ”oferă”, Frumusețea pe făraș. Rupte, florile din glastră, Viața-și pierd, devin gunoi, Curățat, de e, vre-o șansă, Să mai cadă niscai ploi. Chiar în poartă, merișorul, Înroșit și bucălat, M-a privit cu-amărăciune: -Pleci? Chiar ai ceva la cap(!)(?)(..) *