Perspectivă fără popor

-”timp de frică”-

Din păcate-n ”perspectivă”, suntem un popor ”pe ducă”, care-n pas de rac, nesigur, Veșnicia n-o ”apucă”.

Când, din doi, se naște unul, sau nici unu-n ”timp de frică”, și se ”înmulțesc” în țară, nu ca prunci, ci doar ”în pripă”, gay și lesbiene care, din ”limbajul” lor ”subțire”, cuvinte ca ”mamă”, ”tată”, le-au tot scos, fără ”simțire”, ne-om ”atinge” Viitorul, poate-n doi, sau poate-n unul, cu-o-ntrebare-amintire: ”Chiar a existat românul?”…

N-am fi singurii, desigur; neamuri multe-au apărut, și, majoritatea-n lupte, cum-necum, au dispărut, dar la noi, vorba-i de pofta de-a trăi doar în prezent, fiecare cu-a lui viață, și, la procreat, absent, căci el singur e ”alesul”, desemnat, de el, ca ”el”, ”Oul” și ”buricul” lumii, ”Unicat”, ca toți la fel, ce-n slogan de rea-voință, plin de ”sine” face tot, pentru-a lui persoană brează și, de-urmași, ”îl doare-n cot”.

În femei, ”simțul” de mamă, se destramă nefiresc, ca un vis, cu ciori nefaste, ce, a moarte, tot cobesc, pe când tinerii-și arogă dreptul de-a trăi cum vor, cât mai mult și, de se poate, tot holtei, doar până mor, iar părinții-și văd de viață, când copiii-s ”ridicați”, și nu vor nepoți în ”poală”, doar cu pensia-”mpăcați”.

Fetele-s înspăimântate că-și fac silueta ”grea”, dacă-o ”sarcină”, ”Ptiu Drace!”, le-ar surprinde, fără-a vrea, și, de-or naște, ”scump”, ”greșeala” o tot vor ”plăti” ca mame, singure și părăsite, cu o perspectivă: ”Doamneee…”, și atunci, sclave-ale ”burții”, ”leapădă” micuți la ușă, părăsindu-i fără milă, sau cu-o lacrimă ascunsă, pe când altele, o poartă, înspre Iad deschid, cu pruncii nou născuți, uciși în ”noapte”, departe de semnul crucii. De-s ”demone”, nu pot spune; că-s umane, nici atât. Poate-s doar demne de milă; să-i iubească, n-au putut.

Unele însă-au curajul soarta vitregă să-nfrunte, chiar știind că prost-guvernul, nu va lua, la ele-aminte, și, cu voie-și riscă soarta, ignorând vremuri incerte, în copii văzând speranța, unei lumi, azi, cam demente. Asta-i dragostea de mamă, ca iubirea-n Domnul Sfânt, fără-a cere-n schimb nimica, cel puțin, nu pe pământ. … Ar mai fi, de spus, destule, despre fapte, nu aluzii, dar, aș vrea, să ”vedeți”, singuri, ”Cauzele”… la concluzii.