George RogozPoezie și proză

Și totuși… viață

Pic de Lumină

-străina-

Un pic de Lumină, O caldă culoare, Căzută-i din Ceruri, În sfântă candoare, Se zbate în praful Ce solul îl ține, Ca simbol de viață… Și moarte… în fine. Speranța-o mai lasă, Legată de-o șansă, Ce geme-n tăcerea, Intrată în transă. Din ura nebună, Ce strigă-n umani, Se scurge lin smogul, De pofte și bani.

O lume nedemnă, Se uită și tace; Să moară lumina, O lasă în pace. Retrasă în haos, Durerea o-așteaptă, Ca unică, curbă, Pe calea cea dreaptă. Doar praful de tină Să stea o mai roagă, Și-ncearcă, la suflet, Umil, să o tragă. Ca frați, în neant uri, Au fost fără vină; În noi, sau alături, Se pierde… străină.