Plânge-un răsărit de zi

-printre vii-

Plânge norul, plânge cerul, Plânge timpu-n stele reci. În vâltoarea amintirii, Ore curg în clipe seci. Negurile întristării Se ridică-n crâng de dor. Florile își pierd culoarea, Lacrimi curg… părinții mor. Ochii doar percep lumina, Ca o umbră de trăiri. Existența e o velă În furtuna de simțiri. Orizontu-i strâns în crucea, Ce-un ”popas” indică-acum. Liniștea își pierde sensul, La un capăt scurt de drum. Neputința tot sfidează Rațiunea de a ști. Un nimic întruchipează Un ceva, fără a fi. Brusc, o zare-i zdruncinată, De un răsărit de zi. Din mesteacăn, ruginie, Cade-o frunză… printre vii. *