George RogozPoezie și proză

Și totuși… viață

Plugușorul soți(i)lor

Ah o, ah o, sărmani bărbați, Ce, cu soațele-acum stați, Și din gură nu mai dați, Stați puțin și ascultați! … De soții azi nu ne luăm, Căci rămâneți mâine-n ”pom”, Cu program strict de spălare, Și ”restanțe” la culcare, … Iară seara când se lasă, Te trezești singur la masă, Și-obosit de-alergătură, Ronțăi doar o murătură, Și te-ntinzi grăbit în pat, Tot sperând să fii bărbat, Însă somnul te cuprinde, Pijamaua rău te strânge, Geamul e lăsat deschis, Dușul picură și-n vis, Zorii-n fugă au plecat, Ceasu-a stat, sau e blocat, La servici, de vrei nu vrei, Un perdaf tot o să iei, Cămașa zace sub masă, Creață ca o varză grasă, Pantalonii-s în cuier, Haina e pe șifonier, Le îmbraci grăbit, de zor, Cu stomacul răbdător, Dup-un sandvici rotunjit, Dar constați că te-ai ”prăjit”, Frigideru-i dezghețat, Laptele-i stricat… de stat, Iară restul, ce să spun… Zici mersi și-ți vezi de drum.

Asta vreți voi, dragi băieți, Să vă țină cont cât beți, Să vă calce pe picior, Când priviți, cu mai mult dor, După o… friptură-n sânge, Sau o fustă ce, tot, strânge?…

Eu zic să le lăudăm, Ba și prima să le-o dăm, Căci dacă o pot ”păpa”, Și nouă ceva de-or da, Și să le-ajutăm în toate, Căci sunt ”doamne” minunate, Gospodine și în pat, Când te-ai plictisit de stat,

Am glumit, că doar vezi bine, Nu mă iau numai de tine, Și să le urăm aici, Chiar și ne pocnind din bici, Zile lungi, cu fericire, Sănătate și iubire, Și să țină, pentru noi, Din surplus, nu din nevoi, Ce cred ele că ne place, Nu ”Mai lasă-mă în pace!”…

La anul și la mulți ani! *