Și totuși... nucalanoi

-merituoșii-

”Munca te ține în viață”, Zice-o vorbă, cred-precis, Dar, nici lenea, mi se pare, Pe la noi, n-a prea ucis. Deci, un ”trai ca pe vătraie”, Fără prea multe ”sudori”; Departe de ”treaba-n forță”, Fac din ei, ce mai, ”splendori”. Ăștia-s ei, ”băieți de țâță”, Și de bani, ”bene-nțeles”, Că, cu vorba, ca, cu școala, Cam de loc, s-au înțeles. Au ființa în mișcare, Ziua, noaptea, dând din mâini, Tăind frunzele la brad-uri… Brazi se zice? Nu la câini? Și au ace? Vai de dânșii, Pot să se înțepe-n ”cur sul” Treburilor mari, făcute… Iar mă „iei”? Tu ții cu ursul? Bine-s ”cloacă muncitoare”… ”Clasă” zici? Și sunt la ”clacă”? Adunați în ”cârd-ășie”, Doar ca Timpul să mai treacă? Să-l ”petreacă”? Faină treabă. Ca ”însoțitori” de ”Timpi”, Statul dă și lefuri bune… Unde-i duc, ai noștri ”scumpi”? Îi alint? O, vai de mine! ”Cuget am” cât ”costă” ei. Știi tu suma?… Oooo… vai iară! Nici doi bani n-aș da…. Ce vrei? Aaa! Să fac gurița ”dulce”? Și micuță dacă pot? Meritele lor sunt una, Și-alta e, ce duc la bot?… *