Spune-mi Rază

-loc mai mult sub Soare-

Spune-mi Rază, und-te duci, Pe ce Cale mai apuci, Ca să vin și eu cu tine!… Nu te-ntorci? Rămâi cu mine? Doar o clipă? Nu trăiești? Nu ești zână, ca-n povești? Ești ca omul? Zbori și mori? Viața ta e numai zori? Începutu-i de sfârșit? Nu regreți drumul ”pășit”? Te oprești? A, tot nu știi. Mori în lucruri? Și în vii? Tu te pierzi în crud abis? Te pot însoți, în vis? Plângi? Mormintele sunt reci? Peste ele-i greu să treci? Nu poți să te-oprești, din zbor, Să-i privești, pe cei ce mor? Unii-s vii, nu vor să ”cadă”; Au speranțe-n raza caldă. Nu ești aia? Nu-i nimic! Doar arată-te un pic! Ce vor crede-i treaba lor… Te-or slăvi în tainic dor! Să tot ceară, nu mai pot… Și-au pierdut credința-n tot. Ruga lor nu are sens… Sunt ”pierduți” în traiul ”dens”. Nu mai stai? Chiar ești grăbită? Salvezi floarea ofilită? Ce frumos e al tău gest… Nu-ți rămâne nici un ”rest” Pentru noi, căci mă gândesc Că și omul e ”ceresc”?… … -Aaaa! Ce lasă el când moare? … -Cuuum? Doar loc mai mult sub Soare?… *