Stăpâna ”el”

-”Domina” ția lui-

Azi, prin ”tehnici” ample, Facem scări spre Cer; Omul nu contează, Softul e ”de fier”. Rob a bunăstării, Slujitor fidel, S-a trezit, deodată, ”Domina”-t de ”el”. Zi de zi dispare ”Muncitoru”-n soft. -Sufletul?… Umanul?… -Ai sictir, e-un moft!… Repetăm regresul, Avansând în față. Vrem, prea mult, din toate, Și uităm de viață. Leagănul trăirii Scârțâie… și plânge; Lagărul simțirii Îl gresăm… cu sânge. *