Timp ignorat

-dor de zbor-

Dangătul nu e de clopot; Timpul s-a lovit de ușă. Supărat e, că Vecia L-a ținut, cam mult, pe tușă. Țipă, cârâie, trântește, Da-l aud doar cei ce vor; Ignorat e doar în mintea ”Conștienților” ce mor. Viețile se scurg în tihna Renunțării la ”de ce?” Mulțumite-n ”lăfăială”, Acceptă și-un ”oareșce”. Satisfacția-i deplină, Într-un trai cam prescurtat. Scârțâie amarnic Timpul, Într-un angrenaj blocat. Roțile se-nvârt în sensul Unui univers trecut. Ce a fost, se tot repetă, Ca-ntr-un parastas tăcut. Sensul acelor se schimbă, Și-nainte parcă vor. Zgomotul de piedici rupte, Sugerează-un dor de zbor. Ceasuri reci se bat pe ore Îngrozite de destin. Rareori își ”dau în petec”, La decese cu festin. *