Trecătoare urme

-trecătoare vieți-

În copacul vieții, Crengi uscate mor. Lăstarii se-nalță; Alte răni nu-i dor.

Prea-uscate frunze Cad, crezând în zbor. Nu le vine-a crede, Că, și ele, mor.

Nimenea nu plânge, Când dispare-un nor. În lumea ”de ape”, Nu există dor.

Pe Cer nu rămâne Urma de cocor. Pe pământ se ”stinge”, Viața-n scurt fior.

Timpul nu se-oprește Pentru ”muritori”. El e-actorul unic; Noi, doar spectatori. *