George RogozPoezie și proză

Și totuși… viață

Un alt 1 Iunie

-Ucraina-

Privesc, din ruine, La ”păsări” de fier, Copiii… și-n Ceruri, Speranțele pier.

Cu noaptea în zile Un an au trăit, Tânjind răsăritul, Pe cerul ”smolit”.

‘’Lumina”, mai sumbră Ca bombele oarbe, Curgea, trist, din becuri, Pe ziduri cu scoabe.

Deși Dumnezeul Cuvântul n-a spus, Erau “carne vie”, La drona de sus .

Cu voia strivită De “N-ai de ales!”, Strângeau, nu iubire, Ci dinții, mai des.

Respectul, de viață, De ce lați uitat? ”Rusine, voi oameni, Cu suflet ”pătat”.