Un ”progrom” TV

-circoteca-

Cu o teamă reținută, Că, doar-doar, n-o fi la fel, Am deschis televizorul Și-am privit, ”prostit”, în el. ”Măscărici” de ”va/r/ză”-ai țării, Se-mproșcau și ”înșirau”, C-o să ”aia-și-cu-aia”, Pentru cei ce ”d/zis sperau”. În palavre ”rusi noase”, ”Pro-slav”-eau nimicuri clare, Oferind, cu-”mde-mânare”, Ce n-aveau, cu ”în-cânt-tare”. ”Minciuneau” cu nonșalanță, Și ”aleasă” pasiune, De-mi venea, ca de deochi doar, Să-i ”stuchesc”, cum vorba spune. Adevărul ”alb”, în ”negru”, Ca pe cioară-l colorau, Și, tot ”dând cu papagalul”, Drepturile ”refulau”. ”Cruzi” la minte, ca și-n vorbe, Chiar ”linșau” o ”feministă”, Și-o făceau ”ca toate cele”, Căci era… Ce?… Jurnalistă… Deci măgari, cu fruntea-ngustă, Și urechi ”neabătute”, Se-ncruntau la toată lumea, De făceau, la minte, cute. Frunte zici? Pro fundul frate, Trebuie văzut la ei, Căci, în cușca circotecii, ”Tente”-aveau de derbedei. I-auzeam scrâșnind cuvinte, Cu-al ”sclavonului” accent, Jignitoare pentru limbă, Departe de-un simț decent. … Totuși, curios ca omul Ce încearcă a pricepe, I-am răbdat… răbdat… o vreme, Și-am concis, convins: otrepe!…