Vai, asemeni

-vai, ”javre”-

Mi-educam cățelul; Sluj l-am pus să stea. Mă privea „a jale”; Din coadă dădea. Mila, ca și sila, Chiar de om părea. Fâlfâindu-și coada, ”Papa” îmi cerea. I-m făcut cu mâna Semnul de ”culcat!” Ca românul, simplu, Doar capu-a plecat. Ce coincidență… Ca ”om” l-am ”văzut”. ”Sluj!” i-am spus, mai aspru; În fund a șezut. L-am mințit că oase, Din belșug aveam. M-a privit… ca mine, Când, mai tot credeam. Doream o dovadă, Căci mă-ngrijoram; Îl ”tratam” cu ”javră”, Când mă supăram.

Deci,

”Mârâitul”?… zilnic, Ce să faci, e stres; Un uman, cu leafă, O face ades. ”Lătratul”?… asemeni, Cu-fără motiv; La ”înghesuială”, Urii-i e captiv. Să-l ”probez” la ”simțuri”? Chiar că n-avea rost. Din orgoliu, poate, N-am vrut să cad prost. M-am decis ca, fața”, Să-i ”analizez”. C-au priviri haine, Prompt realizez. Nasul?… și-l cam bagă Peste tot, la fel. Și-l iau la ”purtare”, Și la sex, nițel. Gura?… ce mai, mare; Și o au, și-o ”fac”. Când ”pun botul”, sincer, Nu-mi sunt pe plac. Colții?… vai de mine; Nu mă iau de ei. Și unul și altu-i Au de ”derbedei”. Cam asta-i cu ”fața”; N-am brodit-o cred. Mințile atuncea? După fufe-și ”pierd”. Am găsit: picioare; Două are-abia. Dar, în fund, el poate, Mai multe să-ți dea. Bine-atuncea: labă; Pot una să-ți ”dea”, Sau o ”bat” cu-alții, Riscând să și-o ”ia”. Resemnat, ca tontul, Renunțam la coadă; La mulți, ”secu”-o ”pune”, Fără să se vadă.

Asta e, ca, câinii, Sunt și-oameni mișei… Pot, deci, să zic ”javre”, Când mă ”iau” de ei???…