Viața își permite

Viața își permite, Să te dea de-a ”dura”, Dar te ține-n ”palme”, Când te joci de-a ”Ura”. Și-n sensul de ”Slavă!” Și în cel de ”Mori!”, Și în sens de ”Pupă!” Și în cel de ”Zbori!” Când îți e mai bine, Face mică gura, Când e vai de tine, O are ca șura. La necaz, țipi tare: ”Asta nu e viață!” Fericit, desigur, Îi vezi și-altă față. Băutul ”tratează” Și bine și rău; Când te ține-n pofta-i, Vai de capul tău. Uneori, ca ”domnul”, Te faci că nu-ți pasă; Cedând de la tine, Zici, ca prostul, ”lasă…” Salahor cu ziua, De te-obișnuiești, Vei trudi o viață, Doar ca să trăiești… *