Viața ”pop-orală”

Viața ”nu-și vede de treabă” Și, ”la locul ei, nu stă”, ”Nu se lasă dusă”-ntr-una, Și, ”a dracului se dă”.

”Face-n ciudă” parcă totul, Și, ”nimic, nu are sfânt”, De mă mir că-”ndestullata”, E ”răbdată pe pământ”.

Cu o ”minte cam în dodii”, Ca ”normal-firesc” la noi, Se ”ține ades de șotii”, Promovând și ”tineri boi”.

O cam ”doare-n cot” de ăștia, Ce, ”în general”, greșesc, Da-n particular, ”în brațe”, Îi ”ține”… doar cât trăiesc.

”Ia cu japca”, bunăstarea, De la cei ”sărmăniciți”, Și o dă, cam ”pe sub mână”, Sus-pușilor ”ne-mbogățiți”.

Chiar de ”mintea nu-i ajută”, ”N-are a conta”, că-n for, ”Mințile ni le iau” nouă, Și ”ne fac”, după cum vor.

Clar ”prostiți”, o ”aia”, sinceri, Cu străbunii ei cu tot; ”Mama ei!…”, ne ”scapă” vorba; O ”slăvim”, și-o ”luăm în bot”.

N-o ”țucăm”, căci, noi, desigur, Șanse să ”pupăm” ceva, N-om avea cu viața asta… Doar de-o vom ”schimba”, cumva.

Din păcate strig degeaba: -Viață dau… la schimb… e-a mea! Oferta e-n ”de lăsare”; Nici ”doi bani” nu dau pe ea…