Viață vie

Vii lumini se-”neacă”, Vii culori tot ”seacă”, În viața ce așteaptă, Timpul să îi treacă. Ca una damnată, Zace ne-ngropată, Târându-se-n zloată, De viu ”îmbătată”. Vie-i amintirea, Vie e simțirea, Vie e dorința, Vie neputința. În cătușa sorții, Și leagănul morții, Vie-i și privirea, Amintind trăirea. Rațiunea-nvinsă, Ca-ntr-o ”fost-ființă”, Și-ascunde ”pornirea”, Acceptând menirea. Doar iubirea-ncearcă, Conștientă, parcă, În genunchi să cadă, Viitor să vadă. Liniștea ”tăcerii”, În umbra durerii, ”Suflă” alinare, Pe viul ce moare. *