Așteptare

Umbre lungi se pierd în gol, Pe pereți de file. Albul se preschimbă-n gri, Printre nopți ca zile. Flăcările ard stingher, Cuprinse de teamă. Gândul zace nerostit, Nebăgat în seamă. Ora bate inutil Clipa-nsingurată, Ce se stinge-ntr-un sfârșit, Prevăzut ca soartă. Pe pereți, icoane scumpe, Nu ca aur, ci prin sens, Plâng cu lacrimi nevăzute, Pentru El, în fumul dens. Tristă candela clipește, Răstignită în uitări. Nu mai râde. Nu zâmbește. Firul vieții-i fără zări. Din tavan se scurge vremea, Unui necuprins sfârșit. Cu speranța-ncărunțită, Mama plânge-un fiu iubit. Anii au trecut și nimeni Nu mai știe-acum de el. A crezut că îl aude: Poarta scârțâie la fel. Tristă, inima-i îngână Înc-o rugă către sfinți. Moșul zace fără vlagă… -Dragi copii… veți fi părinți!