George RogozPoezie și proză

Te roagă părinte

Bun simț

Cel mai nobil, după mine, animal, sau cum vreți voi, Calul mi-a urat de bine, la un plugușor cu boi. -La mulți ani cu sănătate! a-ncheiat pocnind din bici și m-a lins ca pe un frate: -Ce mai faci și ce mai zici? -Iaca trag la plugul vieții! am glumit privind la ei. Brazda e în piatra pieții; semăn legi de sar scântei. Au zâmbit convinși că mint. -Alții-o fac în locul tău. Tu tot fluturi vorbe-n vânt și de bine și de rău. I-am cinstit cu ce aveam, ca un om sărman din sat. Nu prea mult, că nu puteam, fânul tot să-l scot din pat. S-au privit cu înțeles și-au mâncat numai o parte, că de pui paie-n saltea parcă dormi pe cioburi sparte.

M-au lăsat pe gânduri dus, cu un ochi înlăcrimat: „Bunul simț e mai presus decât foamea-n veac turbat”.