Când Nebunii

Când cei ce au, sau dau, sau pot, ne leagă Nebunii la ochi, ca să nu mai vadă ce cred ei că există, când le astupă gura, ca să nu mai strige, sau să cânte, că nu înțeleg, ce acceptă toți ceilalți, când îi leagă de mâini ca să nu arunce cu adevăruri în oglinzile strâmbe ale realității, și de picioare, ca să nu mai tropăie în ordinea cotidiană, când ei, Nebunii, ne privesc resemnați, cu mintea lor liberă încătușată și cu ochii goi, mă văd ca ei pe mine… în pe voi.