Cearta

M-am certat cam rău cu Capul; tot o ține cum vrea el. Când mă simt mai bine-mi strigă vorbe grele, fel de fel: Ce e gras nu-i de mâncare, nici ce-i dulce nu-i mai bun, iar de șunca mă încântă, el îmi zbiară că-s nebun. De frumos, nici pomeneală, să m-ating cu mâna, sau să testez la întâmplare, că mă sperie cu-n: „Bau!” La furat mă duce mintea, dar e interzis de legi, și mă „toacă” ziua-ntragă: „Semeni vânt, tot vânt culegi”. Resemnat, în prima fază, l-am tratat ca pe-un egal, dar m-a-ngenunchiat amarnic, de-am ajuns al lui vasal. Ieri am răbufnit în fine și l-am luat ca niciodat… Când i-am spus ce vreau din viață A stuchit și s-a-nchinat.