Dreptatea

Dreptatea zace înfășată În tone de hârtii și legi. Prin case suflă Libertatea… „Când semeni vânt, tot vânt culegi”. Se nasc copiii fără vină Într-un deceniu „loc-de-veci” Și cresc în mila hăituită De „tot-mai-vreau” și patimi reci. Prea rar micuții se revoltă, Când cresc în țara „mai-de-loc” Și pleacă, părăsind părinții… Sărmani țânțari atrași de foc. Pe cerga vremii mor bătrânii Uitați în ghimpii de nevoi, Și lung privesc: „Poate iar Domnul, S-o reântoarce printre noi!” Mormintele se-mpuținează: Prea mult le cere popa-n sat. Iar fumul negru îi tot urcă, Spre cerul stins… El i-a uitat?