Dus cu pluta

M-am trezit pe gheață, Părăsit pe-un „sloi”. Lângă mine-n silă Se-mpingeau doi Boi. -Da mai stați oleacă! Loc n-avem deloc! S-au uitat la mine: -Hai că n-o fi foc! Sloiul, sloi, ca pluta, Se bălăbănea. Cât pe ce să cadă, Boul de pe ea. Mai apoi, în duo, Nu știu ce cereau, Că mugeau ca naiba, De mă asurzeau. M-am culcat, că poate, S-or opri din cânt, Și-am visat că-n viață, „Dus cu pluta” sunt. Eram eu și Boii, Îmbrăcați în frac. Ei îmi dau povețe: „Când și cum”… să tac.