Evenimente cotidiene

Rătăcit printre gînduri, după o perioadă de timp, mai scurtă decât aș fi dorit, m-am trezit cu picioarele pe pământ, brusc, brutal, „îmbrâncit„ de evenimentele cotidiene. -Ce-aveți cu mine? le-am întrebat, când mi-au zdrăngănit pe la ușă. -Noi? s-au mirat ele cu naivitate. -Dar cine? am mormăit înciudat. -Nimic; cu nimeni. Doar că ne ia valul câteodată. -Sau mai mereu și din greu… -Așa-i viața. Cu unii care fac ce vor, iar restul ce trebuie, fie că vor, fie că nu, dar n-au încotro. -Și-mi spuneți asta așa, pe șleau? -De ce ne-am ascunde. Oricum știi. Și nu m-au lăsat în pace și au stat și stau pe capul meu, dar nu și în el. Cât mai pot; eu, că ele…