George RogozPoezie și proză

Te roagă părinte

Foame

Într-o curte strâmtă, De nevoi prea plină, Buruiana viață, Se întinde-n tină.

Mici copii și mame, Cu și fără vină, O stăbat în groaza Zilei ce-o să vină.

-Nu mai lua din pâine! Las-o pentru cină! -Burta nu mai poate, Foamea să o țină.