Mame

Pagini goale se înșiră Într-un dans de iele. Gândurile-și pierd ideea Și atârnă grele. Albul umple încăperea Într-un hohot nebunesc Și-mpregnat de neființă Neagă faptul că trăiesc. Răzvrătit mă-nchid în mine Să-l desfid să mă atingă Și mă rog cu simple simțuri Doar durerea să o stingă. Un cuvânt ca de iertare Geme crunt, nevinovat, Iar apoi urmează altul, Într-un vaiet necurmat. Pagina se pierde-n apa Ce din ochi a picurat. Nu de mult, din viața asta, Altă mamă a plecat. 06.04.2010

Adio Răbdătore, clipele se opresc când le rog. Se uită mirate la mine doar când văd că nu spun nimic: -Rămâi? m-au întrebat din priviri. -Mai stați puțin! Numai puțin… am bâiguit. Au tăcut… Înțelegeau? Și eu… Știam. Era prea târziu. Pentru ea… pentru noi… -E timpul! le-am simțit. -Adio… fiule! -Adio… mamă!… Iar lacrimile cădeau… și cădeau… în alte clipe, căci ele plecaseră… amândouă…