Oglinda și zâmbetul

Ieri un zâmbet în oglindă Am crezut că-i bine, zău, Să pictez, că nu se poate, Rozul să îmi facă rău. Seara mi-a murit cățelul… Să fiu vesel n-am putut. Mă priveam mut în oglindă Cum zâmbeam; și m-a durut. Astăzi soarta mă „răsfață” Dându-mi și mai mult „să duc”. Am privit pieziș oglinda. Chiar râdea că-s singur- cuc. Mai apoi, surprins că viața Nu-mi oferă doar plăceri, Am crezut c-un zâmbet poate Să-mi aline din dureri. Am zâmbit strâmb la oglindă, Că atâta doar puteam. Ea râdea încrâncenată. Eu în mine tot gemeam. Să o sparg m-a dus chiar gândul… Și-am bătut-o… în alt cui. Și-am rânjit cu încântare… Stă la geam… zâmbind oricui.