Zgarda

Jimmy, câine de român, Cu un nume cam stâlcit, M-antrebat din ochi, zâmbind: -Chiar așa… Ce ți-a venit? -Tu te-ai pripășit la mine, Din stăpâni necunoscuți. Poate-au vrut ca tu la lume, Să probezi că sunt avuți. -Nu-nțeleg la oameni fala Și nici vorba cu venin. Când mă bucur, pur și simplu, Coada-o salt și sus o țin. De mi-e foame, sau mă doare Viața aspră ce-o trăiesc, Coada-o iau între picioare Și de latru, nu jignesc.

Iar m-a pus pe gânduri vorba Unui câine amărât… „Omul e mai mult în lume…” Vrui să spun, dar n-am putut.