Armonie

Cerul se ascunde Dup-un pâlc de nori. Se sfiesc, să iasă, Și plăpânzii zori. Rumeniu la față, Orizontu-i strâmb. Urcă și coboară Pe un jalnic dâmb. Briza-i, înjosită De un vânt tăios. Răzvrătit, nici lacul Nu pare voios. Valuri șugubețe, Peste cap se dau. Mici, la coada lungă, Anevoie stau. Malul le ațâță, Fremătând de dor. Un sărut și… gata; Unde stinse mor. E un joc al sorții, Cu nimic uman. Simpla transformare-i Castă, fără bani. Armonia-i pură, Fără legi de fier. Nu se plâng; n-au gură, Și renasc… când pier…