Dacă, deodată

Ca Blândețea-ntruchipată, Fără o minune-n gând, El s-a coborât, pe zloată, La un biet sărman flămând. Cu Răbdarea neștirbită, Că-l privea de ani prea lungi, L-a-nvățat cum să se roage, La un Cer cam prea în ”dungi”. Cu adâncă-Nțelepciune, Provenită din esență, L-a convins că, Libertatea, E-altă formă de demență. Cum să facă, toți, deodată, Tot ce vor, cu viața lor? N-are loc în Veșnicie, Dacă toți, deodată, mor…