George RogozPoezie și proză

Tristă frumusețe — satul

Drum scurt

Hăituți de vânturi, Norii se adună. Cum n-au loc în față, Cei din urmă tună. Pe pământ, umanul, Strânge foamea-n el. Mintea-i via burtă. A uitat de El. Tunetul se zbate, Între nori strivit. Fulgerul străpunge Cerul, pro/st/slăvit. Ploaia încetează; Capăt scurt de drum. Rîmân bălți în urmă Și-ntr-un plop, mult scrum.