Frați de... sânge

Cu răbdarea șlefuită, Pusă-ntr-una la pachet, Fără flori de fericire, Mi-am făcut, din spini, buchet. Mi l-am pus, frumos, în glastra Viselor de ieri și azi, Și l-am admirat o clipă… Timpul cel trăiești, când cazi. Nu cu apă, doar cu lacrimi, Chiar așa cum mi-au cerut, I-am udat, în încercarea, De-a uita, ce m-a durut. S-au trezit, din amorțire, Și mi-au relatat, pe rând, Unul, o poveste lungă, Altul, doar un tainic gând. Ca tristețea-nmugurită, Mă privea, naiv, candid, Afectat, că-i ia lumina, Întunericul stupid. L-am luat, cu milă-n mână, Căci părea, plîpând, că plânge; S-a lipit, adânc, de mine… Frați, legați cu-n strop de sânge.