În legea nouă

Undeva, acolo, Sau aici, cu noi, S-au ”ciocnit”, la vorbă, Doi fârtați, doi boi. Trăgeau, cam prostește, De o viață-n ham. Trăiau din pomană; De aveam, le dam. Cearta lor acerbă, Pe slujbă era, Și-unul, mai cu ”creștet”, Cu poftă zbiera: -”Hăis” e ”Cea”, firește; Dreapta stângă nu-i. Cum poți, la-ndoială, Vorbele să-mi pui? -Dar o viață-ntreagă, Am făcut la fel. Ce-ți veni, de-odată, Să te iei de ”El”? -A greșit, vezi bine; Dreapta-n stânga-a pus. Era, cu gândirea, Poate-aiurea dus. -Și ți-ai dat tu seama, De asta, acum, Când, ieșiți din Cale, Ne-nglodăm pe drum? -E o nouă lege; Sernsul m-a pătruns… -Timp e de-o ”cinzeacă”? -Crezi că e deajuns?…