George RogozPoezie și proză

Tristă frumusețe — satul

Îndoiala vieții

Plină de-ndoială, La capăt de vină, Șchiopătează viața, Și în cer, și-n tină. Zborurile, frânte, Nu mai cad în Rai. Înnecații sorții, Pierd și-un ultim pai. Târâișul grabnic, Ca melcu-n avans, E, în minți închise, Fastuosul dans. Pe pământ, în apă, În aer, sau foc, Îndoiala vieții Pierde înc-un joc. E unul de-a ”Uite!”… Dar nimic nu vezi; Plângi, căci se termină, Până-apuci să crezi…