George RogozPoezie și proză

Tristă frumusețe — satul

La ”cules”

M-am întins pe iarb; Boby mârâia. Se juca cu sor-sa; Chiar o răsfăța. Incredul din fine, L-am privit chiorâș. Era cam prea „pașnic” Și venea pâș-pâș. -Ai făcut vre-o poznă? Prea te „dai supus”. Nu umblai deunăzi Cu nasul pe sus? -Să știi că te minte Vecinul Ion. Murise găina. Căzuse din pom. -Iar voi ați luat-o S-o-ngropați milos… -Vezi că ne-nțelege!… Mă priveau duios.

I-am „ras” de la masă. Rânjeau cu-nțeles. Mai plătisem una. Plecau „la cules”.