La ”privit”

În salcâmi, în cuiburi, Pripășiți, zac zorii. Norii beau la umbră, Pe spezele ciorii. Corbii sunt prin sate, Tuciurii și slabi. De-s căniți, prin fapte, Sunt, prin lege, albi. Croncănitu-i tandru, Dulce, lunecos. Notele, de mână, Sunt scrise pe os. Asta-a fost odată; Acum e pe ”bait”. Pentru bunăstare, Se ”pune” de-un ”Sait”. Gropile comune Sunt în minți săpate. ”Moartea nu-i minciună”; Aici, au dreptate. Viața, spuneau corbii, E un trai dospit. Din păcate, ”mulții”, Rămân la ”privit”.