N-au noroc

În culori de sânge, Plâng copaci-n crâng. Pustiite frunze, Pe mormânt se strâng. Cimitirul zace Pe muchie de sat. Costă mult o groapă; Nu-i nici lung, nici lat. Ruga este astăzi Simplă și firească; Oamenii imploră, Doar să mai trăiască. Un deces le-aduce Gol în împrumut, Căci, decenți, salvează Onoarea-n mormânt. Plâng de milă mame; Nu după cei duși. Au copii în brațe; Coase-s după uși. Viitorul bate Crunt în mintea lor. Dar n-au ce să facă; Ghinion… mai mor.