Noaptea de Bobotează

Gerul își ascute barda și-o înfige-adânc în piatră. Sub troiene geme casa, strânsă toată-n jur de vatră.

Lacrimi grele, înghețate, varsă streașina-n ghirlande. Florile își sting culoarea, prinse-n geamuri ca ofrande.

Jarul pâlpâie în sobă, rar hrănit de-o creangă udă. Sufocat, fumul refuză, să se-nalțe-n noaptea crudă.

Palidă, lumina-nfige, umbre lungi printre icoane. Lumânarea e pe ducă. Un copil plânge… i-e foame.