Nostalgii de toamnă

Nu e cald; m-am întristat. Toamna nu-i ca vara. Nici lumina nu-i la fel; Prea devreme-i seara. Norii se răzbună-acum; Toarnă-n nesimțire. Printre pomi, pot să arunc, Departe-o privire. Vii culori s-au spălăcit, Sătule de zloată. Multe flori s-au prăpădit. Scârțâie și-o poartă. Vântul și-a ieșit, hain, Din ”pepeni”, și bate Cam aiurea, cum vrea el, Din față și spate. Câmpul este iar pe rod; ”Înfloresc” ciulinii. ”Înțepați”, se poartă-acum, Și-ntre ei, vecinii. Pe izlaz, praful e trist; Nu poate să zboare. Rare tufe-s de prisos; Nu mai dau răcoare. Zgribulită-n colț de sat, Cucuveaua cântă. Vinul, ”tulburel” la minți, Așteaptă și-o nuntă. Alți săteni, mai buni, la cap, Plâng, cărând la lemne: -Iarna-i lungă, vai de noi!… Se iau după semne: Porcul stă cu paie-n rât; O fecioară naște; Un TeVe cârâie scurt: Ninge și de Paște. Doi vecini se tot ”împing” Cu vorbe de glumă, Folosesc, în dialog, Sfinți bătrâni și mumă. În nostalgice trăiri Sufletu-mi se zbate. Viața o ”plătesc din plin”, Nicidecum în rate.