George RogozPoezie și proză

Tristă frumusețe — satul

Numai una?

Un cocoș, ce la găini, tot dădea târcoale, Cocoțat pe un uluc, tot cânta cu jale: -Ce mă fac, că am rămas singur cu vecina… La talentu-mi de bărbat, cum să stau… cu una? Cine să-mi admire-acum, mersul de gazelă, Iar din pinteni cum să dau, numai cu-o femelă? Numai una să alerg, ziulica toată? Zău că nu-i de rangul meu. Cum s-o mai fac ”lată”? Ziua, seara, noapte-n zori, să văd numai una? E-un coșmar, sunt blestemat. Trist voi fi într-una.

Și așa, tot cârâind, oropsit de soartă, Bocceluța și-a luat, și-a plecat pe poartă. Prea departe n-a ajuns. Un român ca pana S-a-ndurat și l-a luat, ca să-și ”facă mâna”.

Când vrei prea mult în viață, nemulțumit de ”dar”, Ajungi ca și cocoșul, într-un ceaun, sub car.