George RogozPoezie și proză

Tristă frumusețe — satul

Seara de Crăciun

Lumina se coboară, Prin noi, din Crezul Sfânt. E liniște în ceruri, Și-i noapte pe Pământ.

Colinde-nfiripate Din slove-nduioșate, Deschid uși ferecate, Din suflete uitate.

Iubirea se extinde De sus, spre tainic gând, O mamă se apleacă: -Dormi sfânt copil plăpând!