Seară nostalgică

Plouă-ncet, a jale, Fără stropi prea mari. Apa se prelinge, Trist, pe pomii rari. Liniștea lacustră Sfidează tăcerea. Care e mai tare? Poate doar durerea. Viața e întinsă După bunul plac. Baltă i se spune; Mult mai rar și lac. Din singurătate Se aude-un cânt. E un cuc sălbatic, Oblojit de vânt. S-a retras aiurea, Dincolo de sat. Nu îi plac pesemne, Cei ce dorm în pat. Case vechi, stinghere, Moțăie pe câmp. Câteva, ascunse, Au ceva de tâmp. Ziduri de betoane, De ochi le ascund. Omenia-i astăzi, Pe planul secund. Plouă rar, a jale, Peste-un biet noroi. Dup-o mâță dusă, Miaună-un cotoi…