Tot de minte... și învățătură?

-Boule! îi spuse scroafa, porcului, ce soț părea. Te îngrași în nesimțire. Vara-i ici, toamna colea. Îmbuibat, și plin de sine, mândru c-a crescut un pic, îi răspunde într-o doară: -Ce? Nu-ți place că-s voinic? -Mă gândeam să prind și anul, ca femeie cu bărbat. Ai uitat că-n iarnă vine, Tristă, ziua de Ignat? -Nu fii proastă! Fă ca mine! Ce-i frumos, e des păstrat, iar Stăpânul-Șef e mândru și, chiar ier, i m-a-ncurajat: -Te voi ține pân-la moarte… Sincer, zău mi-a confiat. Nu-i bolnav, dacă te roade, gija că se duce-ndat.

Iar morala nu-i niciuna într-o cocină de porci. De mistreț nici că e vorba, Liber, de încerci s-o-ntorci.