Tristă toamnă

Într-un freamăt de nevoi, Și de griji aprinse, Toamna varsă umbre lungi, Peste case ”stinse”. Școala a-nceput din nou; Altă cheltuială. În hambare bate vântul; Porcii dau în boală. Câmpul, roade n-a prea dat, Într-o vară seacă. Norii nu s-au îndurat Să mai plâng-oleacă. Două luni, sau și mai mult Arșița ne-bună A scos lumea iar din minți; Și așa nebună. Iarna cruntă va veni Fără a se teme. Tremură doar de-o vedea Stive lungi de lemne. Banii s-au împuținat, Sau n-au fost vreodată. Oare ăsta e destin, Sau blestem de soartă?