Amare și nostalgice clipe

Zarea se îmbracă în haine de foc. Norii, fără vatră, își caută-un loc.

Omu-n pofte-și sapă, groapa de dormit. Viața, curvă fină, ades l-a momit.

Vântul părăsește florile, uituc. Doar jalea mai ”bate”, în micul sătuc.

Rugile, spre ceruri, au încetinit. Speranța se zbate, pâlpâind mocnit.

Sus, la munte-i toamnă; vijelii în toi. Fagii simt rușinea; fără frunze-s goi.

Ramurile, rupte, atârnă, nu cad… Doar rășina plânge, pe trunchiul de brad.