Anotimpurile traiului ocult

Sub un bici de norme, Învârtit de-afară, Pentru o păpică, Face sluj o țară. Toamna-nchidem ochii La ce exportăm Și, în gât cu ploaia, Singuri ne-mbătăm. Vine iarna-n fapte, Căci atât putem, Dar cu libertatea Sfântă, să tăcem. Primăvara-n fine, Ne sculăm din morți, Nu ca minte frate, Ci cu flori la porți. Vara e mai bine, Căci, umblând mai mult, N-avem timp de masă, Într-un trai ocult.